Inchis etans se zbate pentru a se salva
Din mainile nesatioase ale providentei prefacute
Se zbate in disperare incercand sa scape cumva
Printr-o minune a sortii sau vreo ascunsa virtute.

E doar o oglindire slaba a ceea ce a fost candva
In lumi demult apuse cand pacea inca mai domnea
Cand printre zei inca mai salasuia Minerva
Iar prin campiile verzi eterne,unicornul crestea.

Oamenii nu-l cunosteau decat pe el,urmandu-l
Erau fericiti,iar pacatele nenascute inca nu existau
Ii erau inchinate jertfe instinctiv,preamarindu-l
Iar prin fata sa toate esentele lumii se perindau.

Acum e slabit si intemnitat dar inca mai traieste
Speranta e-n viata si ea iar restul depinde de noi
Dar minciuna e peste tot-prezenta ei ne orbeste
Transformandu-ne treptat si sigur,in strigoi.